J.K. Rowling vorbește despre Ickabog

 

Când ai scris Ickabog și de ce ai hotărât să-l publici acum?

 

Ideea mi-a venit cu mai mult de zece ani în urmă și am scris destul de mult la Ickabog, la răstimpuri, între cărțile din seria Harry Potter. Le-am citit povestea celor doi copii mai mici ai mei, când erau prichindei, însă, odată ce au fost publicate toate cărțile din seria Potter, am hotărât să public o carte pentru adulți, așa că a ajuns la mansardă manuscrisul încă neterminat pe tema Ickabogului. Am fost mereu atașată de poveste, dar pe măsură ce au trecut anii și m-am dedicat seriei de cărți cu detectivi, am ajuns să consider că Ickabog e mai degrabă ceva ce-i aparține doar familiei mele. În anii care au urmat am mai vorbit despre orașele din Cornucopia, iar fiica mea mai mică mă tot îndemna să termin povestea, dar s-a întâmplat să nu găsesc niciodată un răgaz s-o termin. Apoi a venit pandemia COVID-19. Am știut cât de greu le este copiilor mai mici să se trezească dintr-odată cu viețile date peste cap, apoi m-a străfulgerat gândul că ar putea exista o cale de a face puțin mai ușoară carantinarea pentru ei. Așadar am dat Ickabog jos din pod, l-am recitit și mi-am dat seama că scrisesem deja cea mai mare parte a cărții. Am revizuit-o pe ici, pe colo, am terminat-o cum se cuvine, apoi am citit-o cu voce tare primei audiențe a Ickabogului – ajunși adolescenți acum. Am fost uimită de cât de multe ținuseră minte, și chiar mi-au zis să pun la loc câteva bucăți care le plăcuseră, ceea ce am și făcut, și iată că terminasem cartea!

Mi-a venit ideea de a publica povestea mai întâi sub formă de foileton, pe site-ul Ickabog, gratis, fiindcă voiam să o poată citi toată lumea. Mi-a trecut prin minte că ar fi minunat să ilustreze niște copii povestea. Aveau astfel încă o activitate, pe lângă bucuria adusă (sper) de noua carte. Basmul a fost tradus în mai multe limbi, altele decât engleza, pe site-ul Ickabog, astfel încât să se bucure de el cât mai numeroși copii cu putință.

Drepturile mele de autor din cartea terminată sunt donate fundației mele umanitare Volant, spre a susține faptele de caritate ce sprijină grupurile vulnerabile care au fost cu deosebire afectate de COVID-19, atât în Marea Britanie, cât și internațional.

 

 

De ce te-ai decis să scrii un basm și ce te atrage la specia literară a basmului?

 

Basmele și legendele sunt o modalitate de a explora teme eterne. Înțelegem cu toții puterea lui „a fost odată ca niciodată” și a dispariției într-un tărâm din afara vieții reale. De asemenea îmi place mult cum traversează personaje universale toate culturile. Sunt foarte interesată de faptul că oamenii par să interpreteze lumea în feluri tare asemănătoare, indiferent de locul unde au crescut. Miturile, arhetipurile și basmele transcend granițele naționale, iar ăsta e un motiv pentru care le iubesc.

 

 

Cum a fost să te întorci la scrisul pentru copii – ceva ce nu ai mai făcut de când ai scris Harry Potter?

 

A fost o bucurie absolută să scriu iar pentru copii și să văd explozia de creativitate inspirată de concursul de ilustrații. De abia așteptam să văd, în fiecare zi, ce au făcut în continuare tinerii cititori, iar ei nu au încetat să mă inspire și uimească. Am avut peste 60 de mii de participări la concursul pornit de la ediția în limba engleză. Ickabog mi-a amintit cât de mult îmi place să interacționez cu cititorii copii. A fost minunată întreaga experiență.

 

Ai scris Ickabog ca pe o poveste politică? O vezi drept o poveste a vremii noastre?

 

Cred că e o poveste atemporală. Întotdeauna au existat de-alde Stupitu și Fred, dar din fericire au existat întotdeauna și personaje ca Margareta și Bert! Una dintre cele mai însemnate părți ale poveștii, pentru mine, este posibilitatea schimbării, chiar și la personaje ce par pierdute pentru rațiune sau bunătate. Națiunea din Cornucopia e nevoită să învețe lecții dificile de-a lungul narațiunii, iar Ickabogul însuși e o întruchipare vie a transformării. Deși situația lor poate părea uneori lipsită de speranță, protagoniștii își păstrează credința că încă au puterea de a schimba în bine lucrurile, nu doar pentru ei, ci pentru întreaga țară.

 

 

Invoci imagini vii cu mâncăruri, de la prăjituri și produse de patiserie rafinate, făcute în Ecleria, capitala Cornucopiei, brânzeturi extraordinare din Untișoara, la nu tocmai atrăgătoarea supă de varză servită la „orfelinatul” Mumei Groh și zeama grasă din carne de oaie mâncată de mocirloveni. Care este rolul mâncării în poveste?

 

Mâncarea înseamnă atât de multe lucruri: o necesitate și totodată o plăcere, un fel de a ne îngriji de alți oameni și baza unei stări de sănătate bune. În mod straniu, am creat orașele producătoare de mâncare cu mulți ani înainte de carantinare, totuși știu că o grămadă de oameni au dezvoltat o relație nouă cu mâncarea și cu gătitul câtă vreme au fost izolați în timpul pandemiei – și, bineînțeles, au fost cuprinși de anxietatea de a nu avea ce pune pe masă. În carte, mâncarea este un strop real de escapism, de care am avut nevoie cu toții, cred, anul ăsta.

 

 

Cât de mult te-ai amuzat închipuind nume de personaje precum Clapon sau Stupitu? Ce-a inspirat numele și locurile?

 

Îmi plac tare numele și îmi dau serios silința să le găsesc. În cazul lui Stupitu, numele e un joc de cuvinte pornind de la „scuipat”, care trimite la cineva căruia îi curg balele după putere și e dispus să lingă mâinile celor care o au. Clapon are legătură cu un cocoș care se umflă în pene, dar este laș, are și ceva de bufon, e un personaj care intră în panică mai repede decât Stupitu, cel din urmă având mereu la dospit, într-un colț al minții, un plan viclean.

 

 

De unde vine numele Ickabog?

 

Ickabog se trage din cuvântul Ichabod, care înseamnă „fără onoare” și e tradus uneori cu „dusă e slava”. Are un sens dublu în carte, întrucât onoarea și slava se sting pentru o vreme în micul regat fericit al Cornucopiei și întrucât zilele de glorie ale Ickabogului s-au dus, au rămas în urmă, sau așa crede el, iar când îl întâlnim prima dată, Ickabogul e gata să acționeze neonorabil și să se răzbune.

 

 

Răspunsul copiilor a fost minunat la invitația de a ilustra povestea în timpul seriei de episoade online și în concursul care a urmat. Te-a surprins asta?

 

Am fost uluită nu doar de numărul participărilor, ci mai ales de calitatea lor. Au fost așa de multe imagini grozave, încât am fost ușurată că nu am jurizat competiția, altminteri cartea ar fi fost publicată în 20 de volume, pentru a include cât mai multe ilustrații cu putință.

Le sunt cu adevărat recunoscătoare câștigătorilor și tuturor celor care au trimis desene, pentru că și-au pus talentul în slujba acestui proiect. Fără ei, cartea ar fi fost incompletă.

 

 

Donezi drepturile tale de autor, obținute de pe urma cărții, către fundația umanitară Volant spre a ajuta la sprijinirea grupurilor vulnerabile care au fost cu deosebire afectate de COVID-19, în Marea Britanie sau pe plan internațional. Cine va beneficia de aceste sume?

 

O să fac donații la început către fundația mea umanitară, Volant, ca să ajutăm faptele de caritate medicale și din linia întâi. Ne dorim să le oferim un ajutor neîntârziat celor care au fost cel mai tare loviți.

Sumele viitoare obținute din drepturile de autor vor fi distribuite ulterior de către Volant, potrivit celor mai presante nevoi ale momentului, unor fundații de caritate cu proiecte pe termen lung, pentru atenuarea efectelor sociale ale pandemiei, în Marea Britanie sau internațional. Vreau să mă concentrez asupra unor grupuri care au fost deosebit de afectate, atât de virus, cât și de pagubele aduse economiei.

 

 

Cum ai făcut și cum faci față carantinei? Ai considerat productivă această perioadă?

 

Am fost foarte productivă în timpul carantinei. Dacă mi-ai fi spus anul trecut că o să public două romane în 2020, aș fi fost uimită; pe lângă Ickabog, am mai publicat ultimul roman din seria Strike, Sânge tulburat. Însă, ca oricine altcineva, m-am temut pentru cei apropiați, prieteni sau rude, m-a neliniștit impactul pe termen lung al pandemiei. Scriitorii sunt norocoși să fie în stare să evadeze în lumi fictive, dar nu putem scăpa de faptul că 2020 a fost un an groaznic pentru mulți oameni, cu precădere pentru cei afectați, cu probleme cronice de sănătate pricinuite de COVID sau care au rămas fără mijloace de trai.

Să public Ickabog online mi-a dat sentimentul că am un scop, fiindcă am simțit că astfel pot măcar face ceva să ajut familii cu copii prinși ca într-o capcană acasă. Să sperăm că 2021 va fi un mult mai bun. Între timp, scriu în continuare!