„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“

de Grete Tartler acum 3 ani

Povestea Katherinei Applegate, pe jumătate adevărată, pe jumătate inventată, despre o gorilă care pictează şi care a reuşit, mai ales datorită imaginaţiei, trecând prin tot soiul de aventuri, să-şi schimbe viaţa, e la prima vedere menită copiilor. Dar mulţi părinţi ar avea câte ceva de învăţat de la Ivan cel fără de seamăn, gorila ţinută într-o cuşcă, lângă un mall de pe o autostradă, spre a-i distra pe cumpărători. E o primată... oprimată, care ştie că nu va mai ajunge vreodată în libertate şi reacţionează ca orice om inteligent: caută libertatea interioară, creaţia. 

Mulţi autori europeni au scris despre maimuţe, gorile, urangutani etc. şi asemănarea lor cu omul. Prin tradiţie, maimuţa te face să te gândeşti la imitaţie. De exemplu, Wilhem Hauff are o povestire, Maimuţa ca om: povestea unui urangutan pe care stăpânul lui dintr-un orăşel german îl prezintă ca fiind propriul nepot, iar lumea îl ia drept... englez. Urangutanul urmează cursuri de dans, scrie poezii, joacă şi cărţi, se îmbracă elegant, toţi tinerii încep să se ia după degajatul dandy. Foarte cultivat e şi maimuţoiul Milo din povestirea romanticului E.T.A. Hoffmann, Ştire despre un tânăr cultivat: pictează, sculptează, ba chiar a făcut o statuetă cu iubita lui (maimuţă) sub forma unei Diane antice; cântăreţ, compozitor... cita din Shakespeare! Cu E.T.A. Hoffmann are loc o schimbare a felului de a vedea maimuţa: care până atunci fusese considerată doar imitatoare, nu şi creatoare (pornind, probabil, de la faptul că diavolul fusese numit „maimuţa lui Dumnezeu”). Kafka a compus şi el o satiră (Raport către Academie) despre un urangutan care scrie un raport ştiinţific despre cum a devenit... om, şi treptat dobândeşte fire de savant, în timp ce savantul-dresor care îl făcuse să ajungă la „cultura medie a unui european” se îndobitoceşte. Întoarcere de situaţie folosită şi de Katherine Applegate în Ivan cel Fără de Seamăn – fiindcă stăpânul menajeriei devine din ce în ce mai puţin om, mai maimuţă (sau, dacă-mi daţi voie, foarte maimuţă). 

Citeşte în continuare aici.

Vă recomandăm şi