Care-i faza cu cititul?

de Adrian Costache acum 5 ani

A venit vacanţa... În librării lume puţină. Elevi şi mai puţini... De altfel, nu e nicio noutate în asta, interesul pentru lectură a scăzut dramatic în ultimul deceniu. Şcoala, ca principală instituţie care „consumă" carte şi promovează ideea de lectură, pare a fi fost, momentan, înfrântă. Analfabetismul funcţional a căpătat proporţii de masă, 42% dintre tinerii de până în 15 ani, de la noi, au probleme cu înţelegerea unui text, deşi citesc corect. Cifra analfabeţilor funcţionali este, totuşi, în scădere în ultimii doi ani. Pe de altă parte, într-o altă statistică, douăzeci la sută din populaţia ţării are reale dificultăţi în a citi, silabisind adică. Lectura şi competenţele adiacente acesteia (între altele, un anume nivel de abstractizare a gândirii, cerut de faptul că vehiculul mesajului este cuvântul, mijloc mult mai abstract decât alte modalităţi de comunicare) au pierdut, aşadar, cel puţin deocamdată, bătălia cu imaginea vizuală şi figurativă. O nouă formă a minţii se instalează în creierul generaţiei care se află acum pe băncile şcolii. Caracteristica ei de bază o reprezintă, între altele, şi un gen de substituire a limbajului real, corect gramatical, coerent cu o realitate primară a acestuia, concretizată în prescurtări, interjecţii, pictograme. E un limbaj comun, un fel de limbă universală, utilizată în special în comunicarea prin SMS.
Într-o asemenea circumstanţă, de cod roşu cumva în raport cu cartea, un grup de scriitori şi profesori preocupaţi de starea lecturii, de relaţia preadolescentului cu obiectul cărţii, a iniţiat, cu mai multă vreme în urmă, în colaborare cu Editura Art, o colecţie intitulată Cărţile mele, destinată cititorilor între 10 şi 14 ani. Nu ar fi o noutate, căci şi în alte ţări europene se caută fel de fel de soluţii în vederea menţinerii şi retrezirii interesului în special pentru literatură, în forma ei tradiţională. Avangarda acestei colecţii o constituie volumul Care-i faza cu cititul? Cartea, îngrijită de Florentina Sâmihăian, lector universitar, cu o prefaţă de Liviu Papadima, decanul Facultăţii de Litere din Bucureşti, se vrea o captare indirectă a bunăvoinţei cititorului din gimnaziu pentru lectură, o provocare cumva prin adunarea în 190 de pagini a unei suite de mărturii cu privire la aventura cititului, a descoperirii literei, cuvântului, mesajului. Altfel spus, fiecare dintre cei cuprinşi în volum încearcă să refacă proporţiile propriilor experienţe, rezultate din primul contact cu lumea limbajului scris, cu cartea şi actul descifrării unui text. Se încearcă să se demonstreze în astfel de mărturii că aventura lor nu e un fapt oarecare, ci se costituie într-un punct de reper existenţial, ce ar putea servi ca element de referinţă pentru elevii de azi, pentru profesori, părinţi. E, în fond, o pledoarie pentru întoarcerea către lumile imaginare ale cărţii. Contribuie, între alţii, la realizarea acestui volumul Paul Cernat, Ioan Groşan, Cristian Teodorescu, Bogdan Ghiu, Simona Popescu, Ioana Pârvulescu, Neagu Djuvara, Ioana Bot. Rezultatul e unul de efect, fiind prezente în volum, aşa cum spuneam, atât experienţele personale ale autorilor, cu performanţele lor în ale cititului (majoritatea învaţă, de exemplu, să citească foarte devreme!), dar şi liste cu cărţi sau alte lucruri semnificative. Fiecare dintre cei prezenţi în volum pare a încerca, într-un fel, a răspunde unui imaginar chestionar, care le cere să-şi amintească mai ales care a fost prima carte cu care a luat contact, într-un efort de memorie adesea înceţoşat. Atunci când nu-i vorba explicit de contactul cu prima carte, se prezintă aventura provocată de descoperirea literelor, a cuvântului sau de aventura în sine a unei cărţi, aşa cum o face Neagu Djuvara, care vorbeşte despre o ediţie de poezii a lui Eminescu - Ediţia Gh. Adamescu - cu care „călătoreşte" prin lume şi prin... istorie. Se realizează, prin urmare, şi o listă de cărţi, parte dintr-o bibliografie originală, într-un efort neintenţionat de a identifica valoarea, capodopera. Gest ce poate fi integrat, păstrând proporţiile, altor asemenea liste de capodopere, realizate de BBC sau de Daily Telegraph. Se amestecă, în această listă, titluri şi autori dintre cei mai diverşi, români şi străini, fără niciun fel de aprehensiuni. De altfel, în căutarea capodoperei, ideea de a se introduce în şcoala românească literatura universală, ca disciplină de studiu, sau texte de literatură universală, atât în programa şcolară de gimnaziu, cât şi în cea liceală, e tot mai vehiculată în ultimii ani.

Citeşte restul articolului aici.

Vă recomandăm şi