Educația copiilor: Ghidul părinților pentru homeschooling
Ce înseamnă homeschooling?
Pandemia de coronavirus ne-a afectat pe toți, dar mai cu seamă pe copiii noștri și mai ales în contextul închiderii școlilor. Ei s-au văzut brusc puși în situația de a se întâlni mai puțin (sau deloc) cu colegii și profesorii lor, de a se adapta la metoda și tehnologiile școlii online sau hibrid, de a-și învinge teama provocată de virus și de fluxul intens de știri referitoare la boală, pe care oricât de mult am încerca să le filtrăm sau să le evităm au ajuns să facă parte din cotidian de mai bine un an.
Închiderea școlilor a fost, și continuă să fie, unul dintre cele mai controversate și mai disputate subiecte, din perspectiva siguranței sanitare pusă în opoziție cu dreptul la educație. Părinții au privit cu neîncredere sistemul de școală online, dar unii au acceptat mai ușor acest compromis pentru sănătatea copiilor și a familiilor lor, în timp ce alții au fost profund nemulțumiți și ferm convinși că se pierde foarte mult din calitatea actului educațional, materia nu este asimilată, iar copiii sunt nevoiți să petreacă și mai mult timp în fața ecranelor.
Părinții au fost nevoiți să gestioneze o situație ceva mai complicată decât rezolvarea temelor sau lucrul suplimentar după școală cu copiii lor, le-a revenit o responsabilitate mult mai mare, au fost obligați să introducă în programul copiilor activități recreative care să facă statul în casă mai suportabil. Iar pe unii i-a determinat chiar să se gândească la homeschooling.
Traducerea literală a termenului din engleză înseamnă „școală acasă“. În sistemul homeschooling, părintele (sau tutorele legal) copilului este principalul responsabil pentru educația și dezvoltarea acestuia, în funcție de aptitudinile, abilitățile și preferințele lui. Ritmul și metoda de învățare sunt adaptate la programul copilului și la capacitatea lui de învățare. Curriculum-ul și planul de învățare sunt organizate de părinte, acestora adăugându-li-se numeroase resurse de învățare (audio, video, jocuri educative) sau activități practice (evenimente culturale, activități în aer liber, sporturi etc). Accentul este pus pe dezvoltarea gândirii critice și aptitudinilor practice, copiii educați în sistem homeschooling devin autodidacți și încep să se descurce independent de la vârsta de 12 ani. Dezideratul suprem este ca fiecare copil astfel educat să își găsească și să-și poată împlini vocația, devenind astfel un adult fericit și împlinit.
Este homeschooling-ul legal în România?
Legislația din România plasează homeschooling-ul într-o zonă gri. Din anul 2002 este considerată o opțiune perfect legală pentru copiii aflați în incapacitatea de a merge la școală, caz în care părinții pot opta pentru varianta educației acasă. Totodată, Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului oferă părinților, cu prioritate, dreptul de a alege felul educaţiei care urmează să le fie dată copiilor.
În timpul unui eveniment online desfășurat de curând, unul dintre fondatorii Asociației Home Schooling România, Gabriel Curcubeț, a explicat că această metodă de educație nu este inclusă în sistemul românesc de învățământ, iar pentru a putea face homeschooling în România este necesară înscrierea copilului la o școală din afara țării (S.U.A., Marea Britanie, Franța, Ungaria etc). Școala respectivă trebuie să fie un furnizor oficial de educație în statul respectiv și să folosească o metodă care este recunoscută în statul în care este înscrisă școala. Părinții care își înscriu copilul la una dintre aceste școli, primesc un certificat de înscriere și o foaie matricolă la finalul fiecărui an.
Mai există și școlile care au acreditare regională pentru homeschooling, acestea fiind unități de învățământ de prestigiu, mai ales în Statele Unite și Marea Britanie, unde părinții pot avea acces la un curriculum, la resurse de învățare sau beneficiază de consiliere profesională în schimbul unor sume deloc neglijabile. Aceste școli eliberează certificate de înscriere, foi matricole și diplome de absolvire care sunt echivalate automat în România.
În cazul în care părinții nu pot face dovada înscrierii copilului la o astfel de școală pot fi trași la răspundere pentru abandon școlar. Există și cazuri în care autoritățile nu cunosc legislația sau părinții fac greșeli, iar atunci pot apărea unele probleme.
Câteva linkuri utile privind contextul legislativ:
Legea Educației Naționale 1/2011
Constituția României - Art. 32. Dreptul la învățătură
Constituția României – Art. 29. Libertatea conștiinței
Alte website-uri folositoare: HLSDA, Wikipedia
Cine poate face homeschooling?
Cei care se gândesc să urmeze această formă de educație trebuie să fie conștienți că își asumă întreaga responsabilitate a actului educațional, atât în fața propriului copil, cât și față de autorități. Este o schimbare majoră de paradigmă (mai ales pentru părinții crescuți în sistemul și cu mentalitatea școlilor de stat), un proiect de viață pentru care în primul rând părintele trebuie să fie pregătit.
Filosofia homeschooling-ului se bazează pe faptul că nimeni nu își iubește și nu își cunoaște copilul mai bine decât părintele, iar educația se face punând interesul copilului mai presus de orice.
Părintele trebuie să aibă curiozitatea și disponibilitatea de a învăța continuu, să dețină capacitate de sinteză și organizare, să aleagă tipul de homeschooling cel mai potrivit cu stilul de viață al familiei și să adapteze tot procesul educațional la tipul de învățare potrivit copilului său. Trebuie să fie capabil să acceseze resurse educative și chiar să-i predea copilului într-o limbă de circulație internațională. Am menționat deja faptul că relația cu școala la care este înscris copilul se va face într-o limbă străină, documentația cea mai ofertantă în acest domeniu este preponderent în limba engleză, deci este crucial ca părintele să vorbească fluent o limbă străină.
Pe de altă parte, oricât de complicat ar părea, ca părinți suntem în mod natural echipați cu unele deprinderi pentru a face față procesului de învățare continuă a copiilor noștri într-un mod firesc. În cadrul aceluiași eveniment online, Gabriel Curcubeț mărturisea că a fost întrebat inclusiv dacă sunt capabili părinții din România să facă homeschooling, iar convingerea lui este că „toți părinții interesați să se ocupe de educația copiilor lor fac, mai mult sau mai puțin, homeschooling. Părinții implicați 100% în educația copiilor, cei care îi antrenează pe copii în activitățile zilnice sau care îi învață lucruri practice, fac homeschooling. Homeshooling-ul este, ca să spunem așa, continuarea firească a celor șapte ani de acasă."
Cum alegem tipul de homeschooling?
Conform Wikipedia, termenul de homeschooling se traduce prin „educație acasă” sau „educație acasă electivă”,și înseamnă că școlarii sunt educați de un părinte sau de un tutore în alte contexte decât o școală publică sau privată, sau online de către un profesor dedicat. Acest sistem de învățare acasă se desfășoară după un anumit program, în concordanță cu aptitudinile de învățare ale copilului și în baza unui curriculum. La polul opus, cea mai liberă formă de homeschooling se numește unschooling și are ca principiu de bază liberul arbitru al copilului pși se concentrează pe aprofundarea și explorarea activităților inițiate de copil, în absența totală a unui curriculum sau a unui program de lucru, gratificare prin note, examinare sau lucru individual sub formă de teme. Adepții unschooling-ului integrează educația copilului în viața de zi cu zi, prin joacă, responsabilități cotidiene în gospodărie, internship-uri sau job-uri temporare, cursuri opționale, călătorii etc.
Există și forme de homeschooling în care călătoriile sau jocurile joacă un rol covârșitor. Gameschooling-ul poate fi definit ca modalitatea prin care jocurile sunt folosite în procesul educării sau învățării. Folosirea jocurilor se face în mod intenționat, jocuri specifice fiind de ajutor pentru a dezvolta abilități specifice, nu doar pentru a asigura divertismentul celor implicați. Pe de altă parte, worldschooling-ul este construit și dezvoltat în jurul ideii că nu există formă de învățare mai bună decât cea prin experiențe directe, prin interacționarea copilului cu lumea și oamenii care îl înconjoară. Călătoritul și crearea de noi experiențe pentru copiii lor sunt principalele modalități prin care părinții dezvoltă și perfecționează educația acestora.
Indiferent de modalitatea pe care o alegeți e bine de știut că pentru copiii care au urmat cursuri în sistem public de învățământ este necesară o perioadă de “deșcolarizare”, în care să se obișnuiască cu ideea de a nu merge sau a nu face lucrurile “ca la școală”.
Planificare: curriculum, resurse, program de învățare
Fiecare își poate face planul propriu de învățare, în funcție de care se stabilește curriculum-ul în acord cu dorințele și stilul de învățare. O opțiune este să alegem ca punct de plecare curriculum-ul românesc disponibil online pe www.edu.ro. Pentru cei care optează pentru o soluție alternativă de învățare (Montesori, Waldorf, Step by Step etc.) se găsesc pe internet foarte multe materiale disponibile și mai multe tipuri de curriculum.
Din fericire, trăim într-o epocă în care putem avea acces la mințile strălucite ale omenirii cu numai un click, în care putem suplimenta învățarea clasică cu nenumărate alte opțiuni: audio, video, multimedia, jocuri, cărți etc.
De asemenea, în homeschooling se pune foarte mult accent pe învățarea practică: lecțiile nu trebuie să se desfășoare la masa de lucru, în limita unui interval orar. Homeschooling-ul nu se face întotdeauna acasă: o lecție de istorie se poate desfășura într-un muzeu sau o lecție de biologie într-o grădină botanică. Tot Gabriel Curcubeț spune: „noi mereu spunem că facem Școala altfel. Pentru copiii din școlile publice genul acesta de programe (în afara spațiului școlii) se numesc Școala altfel, în cazul nostru Școala altfel a fost când am vorbit cu profesorii să-i primească pe copii la ore pentru a vedea și ei cum este la școală."
Cunoașterea laturii practice a lucrurilor dezvoltă mult cunoașterea, ca să îl cităm numai pe Confucius: „Spune-mi și voi uita, arată-mi și poate îmi voi aminti, implică-mă și voi înțelege." Prin aplicabilitatea lucrurilor învățate, copiii sunt motivați să afle, să cerceteze mai mult. Sau să găsească soluții. Să aibă capacitatea de a căuta o rezolvare în situațiile în care ea nu este cel mai la îndemână lucru.
Programul de învățare variază de la copil la copil: el poate urma structura anului școlar, a anului calendaristic, poate aborda o materie pe zi sau o anumită materie pe o perioadă mai lungă de timp. În funcție de tonusul fiecăruia și de energia disponibilă în anumite perioade ale zilei. În comparație cu sistemul de stat, unde se învață de la o oră la alta, fără să știe cum arată materia în ansamblu, în sistemul homeschooling copilul poate studia manualul în întregime și abia apoi, după ce are o idee despre ce va învăța la istorie, geografie sau biologie, să învețe ajutându-se și de alte materiale didactice.
Comunitate, socializare și competiție în homeschooling
Unul dintre miturile homeschooling-ului este absența socializării. Cum va învăța copilul socializarea dacă actul învățării este unul eminamente solitar?
De la început trebuie spus că părintele nu trebuie să facă lucrul acesta singur. În România și în lume, homeschool-erii sunt adunați în comunități online compacte, dar nu numai. Importanța unei comunități este vitală pentru părinte, ajutându-l să depășească anumite obstacole sau să abordeze altfel anumite lucruri, dar și pentru copiii care participă la anumite cursuri împreună. Dacă un părinte din comunitate este specializat într-un anumit domeniu, el își poate oferi serviciile și susține cursuri practice cu copiii din comunitate. De asemenea, părinții pot plăti un mentor care să facă anumite cursuri în comun pentru grupe de copii. Importanța mentorului este mare, mai ales atunci când părintele este depășit la o anumită materie/domeniu care îl pasionează pe copil. El își dezvoltă aptitudinile prin studiu ghidat de un profesionist în domeniu.
Avantajul programului flexibil mai dă posibilitatea copiilor de a participa la multe cursuri sau activități suplimentare de grup (cercuri de lectură, robotică, sporturi de echipă etc,) unde pot dezvolta relații puternice de prietenie cu alți copii.
Competiția din sistemul public de învățământ este înlocuită cu motivația intrinsecă. Vocația sau pasiunea pe care și-o descoperă copilul va fi cea care îl motivează să învețe, să descopere sau să facă performanță. Și punerea în practică a cunoștințelor în viața de zi cu zi poate fi o motivație să învețe cât mai mult.
Beneficiile educației acasă
Beneficii sunt multiple şi sunt legate de dezvoltarea per ansamblu a unui individ şi de familia din care acesta face parte. În primul rând întăreşte legăturile familiale, mai ales relație părinte-copil bazată pe încredere, dar și între fraţii care se ajută mai mult între ei. Copilul se dezvoltă mult mai bine din punct de vedere emoțional pentru că trăiește într-un mediu în care este respectat, apreciat și ascultat. Este în deplină siguranță, nu este expus la alimente nesănătoase, droguri sau alcool, violență de limbaj sau vizuală. Este mult mai bine echipat pentru lumea reală, prin participarea la activităţile zilnice ale familiei, în activităţi ale comunității (voluntariat sau proiecte cu teme culturale), în grupuri de vârste diferite, lucrând la proiecte reale. Copilul învață în mai multe contexte, uneori spontan, în joacă, sau schimbând perspectiva.
În concluzie, a face homeschooling este un mod de viață și o cale prin care părintele transmite copilului întreaga sa filosofie și experiență de viață, principiile morale și spirituale, valorile după care se ghidează propria familie. Îi modelează comportamentul într-un mod neintruziv, prin puterea exemplului, copilul urmărindu-l în viața de zi cu zi și învățând continuu. Decizia de a face educație acasă ar trebui privită (și cântărită îndelung) ca un proiect pe termen lung, iar nu adoptată ca o soluție de moment, luată în context pandemic.
