Caracteristicile dezvoltării în etapa de vârstă 14/15- 18/19 ani

Stadiul de adolescent (14/15- 18/19 ani) este urmat de stadiul adolescenței prelungite (18/19- 24/25 de ani) (Verza & Verza, 2000) și se caracterizează prin diminuarea transformărilor fizice, cu accentuarea celor din planul psihic. Creșterea în greutate și înălțime, foarte extinse în pubertate, dau adolescentului o alură specific adultă, armonioasă, reducându-se aspectul alungit al membrelor. Totuși, preocuparea pentru imaginea corporală este accentuată, adolescentul comparându-se frecvent cu colegii și cu diferite modele alese sau promovate de mass-media. Și eventualele dermatite, acnee, care se mențin conduc la nemulțumire și perturbă relațiile cu colegii și cei de aceeași vârstă, precum și implicarea școlară. Foarte acerbă este dorința de a fi unic în toate modalitățile posibile - prin îmbrăcăminte, coafură, limbaj, preferința pentru anumite domenii de activitate, pentru anumite alimente, genuri muzice pe care le ascultă tare, deranjându-i pe ceilalți, spațiul personal este dezordonat, dar adulții trebuie să îi respecte intimitatea și capacitatea de a decide singur asupra propriului orar, a organizării timpului, a diverselor comportamente de risc- fumat, consum de alcool, a pregătirii școlare și a examenelor finale, a viitorului profesional. Adolescentul se descoperă, se caută pe sine mai mult decât în orice alt moment al dezvoltării și încearcă să stabilească cine este și care este rolul său pe lume, se analizează, își examinează comportamentele proprii și pe ale altora, atitudinile și emoțiile, devenind meditativ (Verza & Verza, 2000).

Adolescența debutează cu liceul, adolescentul fiind pus în situația de a se integra într-un nou colectiv de colegi și de a răspunde cerințelor unor noi profesori. Unii adolescenți merg să studieze la oraș, după ce au absolvit gimnaziul la țară sau, chiar, în alt oraș, ceea ce presupune un efort de adaptare. Tuturor acestora li se adaugă posibilul eșec la examenul de final de gimnaziu sau eșecul în admiterea la liceul sau profilul dorite, conducând la sentimente contradictorii și emoții negative față de activitatea școlară și față de sine, cu afectarea stimei de sine și a încrederii în sine. Adolescenții cu stimă de sine înaltă, consecutivă succesului academic, valorizării de către membrii familiei, bunelor capacități adaptative și de autocunoaștere sunt bine implicați în activitatea școlară și extrașcolară, doresc să fie lideri, sunt ambițioși, sârguincioși și siguri pe ei, își fac planuri pe care le urmăresc și sunt dominați de bună dispoziție și satisfacții (Verza & Verza, 2000).                                                                                                                                                        

Sursa foto: FREEPIK

În plan psihic și al personalității adolescența aduce evoluții deosebite. Abilitățile comunicaționale bine dezvoltate încă din pubertate se îmbogățesc cu multe concepte abstracte, caracteristice diverselor discipline școlare studiate, volumul vocabularului, debitul verbal, capacitatea de exprimare verbală cresc (Crețu, 2009). Adolescentul își dorește să se exprime corect gramatical și cât mai academic, folosind, în același timp, expresii specifice, cuvinte din limbile străine studiate care dau comunicării originalitate. Învățarea școlară este mai bine organizată datorită creșterii capacității de memorare logică, a utilizării tehnicilor de memorare deja exersate în etapele anterioare ale dezvoltării, memoria de lungă durată este funcțională, cunoștințele sunt bine păstrate și redate datorită repetărilor și a atenției implicate (Bratu, 2020). Totuși, în memorare și învătare adolescentul este condus de teama de a deveni tocilar și evită memorarea mecanică. Dezvoltarea gândirii, care atinge cel mai înalt nivel, îi permite să realizeze raționamente, să utilizeze noțiuni abstracte, simboluri de tot felul, prezintă gândire logică și gândire critică. Imaginația, antrenată de activitatea școlară și cea extrașcolară, permite afirmarea dorită de adolescent prin participare la diverse competiții, prin scriere de poezii, povești, piese de teatru, muzică etc. Unii adolescenți renunță, acum, la participarea la diverse activități extrașcolare (diverse sporturi, înot, pictură etc.) ca urmare a reorganizării intereselor, a scăderii motivației sau a orarului încărcat. Activitățile în grup, lecturile, cu preferință pentru romanele de aventuri și de dragoste (Verza & Verza, 2000), vizionarea de filme, în special seriale, de piese de teatru, participarea la concerte, mersul la cofetării, la mall, interesul pentru tehnică, pentru muzee și diverse expoziții, activitățile de voluntariat, plimbările în grupuri mixte rămân specifice perioadei. Se formează prietenii puternice și se trăiesc primele relații de dragoste.

Interesul pentru viitorul profesional este crescut, mai ales, spre finalul perioadei când se decide asupra facultății și a profilului acesteia, a urmării unor cursuri postliceale sau a angajării pe piața muncii. Aptitudinile și valorile profesionale devin din ce în ce mai conturate, adolescentul având nevoie de consiliere în această direcție și de suport din partea familiei. În relație cu aceasta, adolescentul poate manifesta superioritate și slabă colaborare, evită ieșirile cu părinții sau, chiar, sfaturile acestora care sunt considerate învechite, contrazice adulții, este ironic. Cerințele înalte ale familiei, în special cele legate de rezultatele școlare și de viitoarea profesie, regulile stricte, slaba comunicare îl pot demotiva și conduc la însingurare, teamă, nemulțumire și, chiar, eșec. Adolescentul dorește independență și recunoașterea de către părinți și adulții din jur a responsabilității sale crescute, a capacităților de management a propriei vieți, însă, căldura familiei îl securizează.                                        

Sursa foto: UNSPLASH

Dezvoltarea psihică deosebită alături de comportamentele adaptative, de conștiința propriei persoane și a valorii personale, a aptitudinilor și abilităților permit alegeri școlare și profesionale adecvate și succesul în următoarele etape ale dezvoltării.

Referințe bibliografice:

Bratu, M. (2020). Psihologia adolescentului și adultului. Note de curs. Facultatea de Psihologie și

Științele Educației. Universitatea din București.

Crețu, T. (2009). Psihologia vârstelor. București: Editura Polirom.

Verza, E., & Verza, F. E. (2000). Psihologia vârstelor. București: Editura Pro Humanitate.   

Articol scris de Asist. Univ. Dr. Sabina Stan, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București