Este ușor pentru un părinte să aibă ambiții personale pentru copilul său, să-și dorească ca aceasta să fie bun la cât mai multe activități, să vadă că el are reușite sau că învață bine. 

Dar cum se văd aceste lucruri din perspectiva micului om? După vârsta de 4 ani, copilul va începe să viseze despre cum este să fii doctor, bucătar, polițist sau chiar părinte. Pentru el începe o nouă călătorie plină de posibilități, unde va testa diversele roluri pentru a înțelege lumea. Din poziția de părinte poți observa cum se dezvoltă pasiunile lui. 

Totuși, nu-l forța să evolueze, acesta o va face atunci când este pregătit. Uneori, tendința părinților este de a evalua inteligența copiilor în funcție de propriile pretenții. 

Așa cum am punctat în articolul trecut, micul om își descoperă singur locul în cadrul lumii, iar rolul tău ca părinte este să mergi în ritm cu el, nu în fața lui. Inteligența copiilor trebuie descoperită și înțeleasă în funcție de individualitatea lor. 

Cum privim inteligența?

Psihologii care studiază viața oamenilor cu realizări extraordinare au constatat că nivelul înalt de performanță necesită o motivație intrinsecă puternică și ani de instruire riguroasă. Totusi, motivația și instruirea nu duc la înzestrare decât în cazul în care copilul are abilități neobișnuite. Invers, este improbabil pentru copiii înzestrați din naștere să obțină realizări excepționale fără motivație și efort susținut. (Dezvoltarea umană, Diane E. Papalia, Sally Wendkos Olds, Ruth Duskin Feldman)

Acest principiu al înzestrării presupune o inteligență generală superioară care arată un scor IQ de 130 sau mai mare. Utilizarea testului IQ în măsurarea inteligenței s-a dovedit a fi controversată.

Critica adusă testelor IQ arată că acestea nu măsoară direct capacitățile înnăscute, ci mai degrabă deduc inteligența pe baza a ceea ce copii știu deja. Mai exact, acestea măsoară cunoștințele acumulate la școală sau prin mediul familial. Dincolo de acest aspect, acest gen de raportare la inteligență tinde să excludă copiii foarte creativi.

Copilăria este o perioadă plină de variabilitate

Un copil creativ nu va da răspunsuri standardizate, din contră acesta își va imagina cele mai neobișnuite lucruri. Există din ce în ce mai multe studii care investighează relația dintre creativitate și inteligență. Creativitatea îmbunătățește performanța cognitivă chiar și pentru persoanele cu un coeficient de inteligență mai mic de 120. 

Cel mai important lucru pe care îl poți face pentru copilul tău este să-l vezi și să nu-i etichetezi capacitatea de dezvoltare în funcție de dorințele tale. Copilăria este o perioadă plină de variabilitate, este o perioadă de explorare, învățare și imaginație. 

Inteligența copilului trebuie explorată și nu exploatată pentru a ajunge un adult sănătos. Un test IQ nu o să sublinieze niciodată abilitățile sociale sau creative ale unui copil sau inteligența emoțională a acestuia. Toate aceste capacități sunt la fel de importante, chiar dacă poate rezultatele școlare pe care ți le dorești de la copilul tău nu sunt neapărat ridicate. 

Înainte de a descoperi ce perspective mai ascunde inteligența și de câte feluri este ea, Micul Om ți-a pregătit o listă de titluri cu personaje care și-au surprins cititorii prin felul în care și-au descoperit ce îi face speciali. 

 Needucabilii de Gordon Korman

Needucabilii din carte sunt elevi dintr-o clasă specială de a opta care a fost expediată într-un colţ izolat de şcoală: copii care nu-şi pot stăpâni furia, care nu pot citi, care adorm în timpul orelor, care nu ştiu să se manifeste decât prin violenţă sau care pur şi simplu nu-şi găsesc busola. Loaze, cum ar spune nu numai Caragiale.  Probabil că în fiecare şcoală există astfel de cazuri. Şi pentru ca viitorul tuturor din această carte să fie pecetluit, clasa de needucabili este dată exact în seama celui mai uzat şi mai blazat profesor din şcoală, cândva o mare speranţă, dar care acum abia aşteaptă să treacă anul ca să se pensioneze. Ai spune că nici elevii, nici profesorul, n-au nicio şansă. Elevii nu mai cred că vor găsi vreodată un profesor căruia să-i pese de ei, iar profesorul nu crede că şi-ar putea regăsi vreodată pasiunea pentru profesie. Şi totuşi, ei descoperă că au în comun exact acelaşi lucru: faptul că se pot reinventa. Iar autorul demonstrează că, dacă ne pasă unii de alţii, ne putem schimba reciproc vieţile în bine. (nota traducătoarei Iulia Arsintescu)

Needucabilii sunt cei din clasa de proști. Aveam și noi vreo două asemenea grupuri în școala mea generală din California. Le spuneam Expresul Dezorientaților, însă e același lucru. Probabil că există așa ceva în fiecare școală.

Mă doare să recunosc, dar CSA-8 nu s-ar fi transformat niciodată fără Jake. Excursiile la atelierul lui și timpul petrecut departe de școală au jucat un rol important. Pentru copii ca Aldo și Parker, lucrurile pe care le-au învățat despre mașini sunt printre primele pe care le-au învățat vreodată în viața lor. Sau pe care le-au învățat fără să le urască, cel puțin. O fi început totul de la încercarea lui Jake de a-și răscumpăra greșelile de acum douăzeci și șapte de ani, dar până la urmă a devenit de-a dreptul interesat de copii, iar ei știu asta. Când cineva ține la tine, e natural să reacționezi la fel.

 Povestiri de citit pe sub bancă de Alex Moldovan

Am vrut să scriu o carte despre niște copii mai-puțin-decât-perfecți, așa cum sunt cei mai mulți și cum am fost și eu, o carte în care să mă joc un pic cu clișeele. Dar lucrul cel mai important e că am vrut să scriu o carte care ține partea copiilor. Alex Moldovan

Elevii din povestirile lui Alex Moldovan sunt copii obișnuiți. Aceștia caută înțelegere și acceptare prin situațiile pe care le provoacă. Fiecare dintre ei are o lume interioară bogată și își accesează în felul lui inteligența.

De școală se plictiseau, ce i drept, și chiar îi scrise  seră odată ministrului educației pentru ai propune ca pauzele să țină câte o jumătate de oră, iar vacanțele să aibă câte trei luni, să apuci să te odihnești ca lumea.

Titi Donose și Pop Dominic s au încăierat exact cu două minute înainte să se sune de intrare. Nu se știe de ce, dar, pentru că se încăierau aproape zilnic, nici nu conta. Ca să nu i confundați, primul era tocilarul gras al clasei, iar al doilea era tocilarul slab. Deși se fereau s o recunoască cu voce tare, existau bănuieli că le plăcea școala. Până și ei refuzaseră totuși să meargă la vreo olimpiadă, deși s ar fi descurcat onorabil.

 Aproape sigur de Lisa Graff

Albie nu-i cel mai deștept copil din clasă. Nici cel mai înalt. Nici cel mai bun la sport. Nici cel mai priceput la desen. De fapt, are o listă întreagă cu lucruri la care e doar aproape bun. Lista cu ce îi place e mai scurtă: gogoșile și ursuleții gumați. Nu-și îngăduie să-i placă prea multe, de teamă să nu descopere că nu e la înălțimea dorințelor lui.

Cu ajutorul Calistei, studenta la arte care vine să aibă grijă de el, Albie descoperă încetul cu încetul toate lucrurile la care e cu adevărat bun și învață să se miște în lume în ritmul lui, dincolo de reguli și de prejudecăți.

Eu am un bun spirit de observație. Întotdeauna am avut un bun spirit de observație. Așa mi-a spus doamna Lancaster de la fosta mea școală, Mountford. Mi-a spus că unul dintre „punctele mele forte“ este faptul că întotdeauna observ lucruri mărunte pe care nu le vede nimeni altcineva. Zicea așa: — Albie, dacă ai fi fost cât de cât talentat și la scris, ai fi putut deveni un scriitor foarte bun. Așa spunea ea. Iată ce fel de lucruri observ eu: observ că, deși Erlan, prietenul meu cel mai bun, este exact de aceeași vârstă ca mine (adică zece ani), eu sunt cu cinci centimetri mai înalt decât el. Şi brațele mele, când le întind, sunt mai lungi decât ale lui. Dar ăsta este un lucru pe care l-ar putea observa oricine cu ușurință.(...) Şi nu cred că altcineva decât mine mai observă astfel de lucruri. Am într-adevăr un bun spirit de observație. Sper că întotdeauna voi avea un spirit de observație mai bun decât al celorlalți.

 Confesiunile unui prieten imaginar. Memoriile lui Jacques Papier de Michelle Cuevas

Jacques Papier trăiește o viață relativ fericită alături de familia sa. El și sora lui, Fleur, sunt nedespărțiți, iar ea se asigură că nu este uitat niciodată, chiar dacă pare că toți ceilalți din viața lor sunt hotărâți să-l ignore. Și apoi, într-o zi, întâlnește o fată pe role care îi deschide ochii către adevăratele resursele ale vieții: ea este o prietenă imaginară. Acest lucru îl aruncă pe Jacques într-o spirală de disperare existențială - cine este el și este este separat de Fleur sau face parte din el? Jacques pleacă într-o călătorie de autodescoperire care îl ajută să facă față momentelor dificile cu care se confruntă.

Poate că Papier nu este cel mai bun la școală, dar deține inteligența emoțională care îl ajută să-și găsească drumul.

A doua zi, m-am trezit ceva mai puțin trist. Înlocuisem furia și confuzia cu un plan. Știu și eu jocul ăsta. Şi nu mă refer la Nu te supăra, frate! sau la tabinet, deși excelez la amândouă. Mă refer la jocul lui Fleur cu prietenul imaginar. Mă refer la ideea mea genială de a-mi face și eu rost de un prieten imaginar. Ca să fiu sincer, nu știam prea multe despre acest subiect deoarece am în mod evident niște înclinații mai intelectuale și mă interesează mai mult biografiile ilustrate ale președinților și cărțile de colorat cu molecule și atomi. Așa că am mers la bibliotecă să cercetez.

Am încercat să-mi pun mintea la contribuție. Mi-am pus și mai mult mintea la contribuție. Cine putea fi acest prieten imaginar al meu? Nu mi-a venit nicio idee. Zero. Barat. Mi-am dat seama că era ca și cum aș fi încercat să-mi amintesc lucruri despre cineva pe care nu l-am cunoscut niciodată

 Nic Năstrușnic de Francesca Simon

Nic este copilul pe care toată lume îl consideră dificil, chiar și părinții. În schimb, nu ai cum să nu observi creativitatea de care dă dovadă cu fiecare năzbâtie pe care o face.

Nic e năstrușnic.

Toată lumea spune asta, chiar și mama lui. Nic aruncă mâncarea, Nic împinge, îmbrâncește și ciupește. Până și ursulețul lui, domnul Mor, se ferește de el cât de mult poate. Părinții lui Nic sunt disperați.

— Ce ne facem cu băiețelul ăsta năstrușnic? oftează mama adesea.

— Cum e posibil ca doi oameni de treabă, ca noi, să aibă un copil așa de năstrușnic? oftează  și tata. Când părinții îl duc pe Nic la școală, merg de obicei în spatele lui, prefăcându-se că nu sunt părinții lui.

 Minunea în 365 de zile. Preceptele domnului Browne de R.J. Palacio

În acest volum îl cunoaștem mai bine pe profesorul Browne, care povestește aici conversații avute cu Auggie, Julian, Summer, Jack Will și alți elevi pe care i-a ajutat să-și vadă viețile într-o lumină nouă. Fiecărei zile din an îi sunt atribuite vorbe bine alese ale unor personalități remarcabile precum Anne Frank, Martin Luther King Jr., Confucius, Goethe, Sappho, dar și ale unor cititori ai Minunii care i-au trimis propriile lor aforisme lui R.J. Palacio. Iar toate cele 365 de precepte incluse în această carte au un același fir călăuzitor: celebrează bunătatea sufletului, puterea inimii și tăria voinței.

Fără inteligența emoțională nu am putea înțelege și gestiona nici propriile emoții, nici pe ale celorlalți. Specialiști consideră că oamenii ce dau dovadă de inteligență emoțională au abilitatea de a-și adapta gândirea și comportamentul în funcție de context sau pentru a-și atinge țelurile. 

 Anul lui Billy Miller de Kevin Henkes

Marile drame ale lui Billy sunt legate de lucrurile mărunte: cum să facă să stea treaz o noapte întreagă sau cum o să înveţe pe de rost poezia pentru serbare. Zilele din anul lui Billy Miller se adună ca un bulgăr de zăpadă rostogolit pe îndelete, cu toate momentele trăite din plin, fie ele mai frumoase sau mai grele.                

Chiar atunci i-a venit o idee. S-a gândit să se sperie singur atât de tare, încât să nu mai poată adormi. A stins luminile şi a stat în pat pe întuneric, sprijinit cu spatele de perete şi cu picioarele încrucişate ca un covrig. A încercat să-şi imagineze cele mai rele lucruri posibile. 

Copiii oferă o fereastră unică și valoroasă către înțelegerea inteligenței umane. O trăsătură cheie a copilăriei este capacitatea de a absorbi, organiza și procesa informațiile într-un mod care dă naștere la o varietate de comportamente inteligente și moduri de raționament. 

 Izzy cea creativă de Terri Libenson

Izzy este visătoare. Îi place să joace în piese de teatru și să inventeze povești amuzante. Partea proastă e că nu-i stă mintea la teme și învățat. Bri e deșteaptă. Dar vrea ca lumea să vadă că e mai mult decât o elevă de 10 pe linie. Izzy și Bri se intersectează într-un mod neașteptat în ziua spectacolului de talente de la școală, care se dovedește a fi mult mai dramatic decât și-au închipuit cele două fete. 

Copiiilor le lipsesc cunoștințele de conținut, le lipsește experiența, dar ei sunt cei mai mari experți atunci când vine vorba de învățare și au un potențial mai mare decât adulții în acest proces. 

În partea a doua a articolului vom discuta despre tipurile de inteligență și cum putem să le integrăm armonios în dezvoltarea micilor oamenilor. Pe curând și spor la citit!