Anchetă Arthur – Pasiuni & Colecții #4. Povestitor: Alex Moldovan

L-am întrebat pe Alex Moldovan ce îl pasionează cel mai mult acum versus pasiunile din copilărie, ce colecționa atunci și ce colecționează acum, și dacă are vreun hobby care s-a păstrat de-a lungul anilor. Îndrăgitul autor ne-a povestit despre colecția de timbre din gimnaziu și cum, la numai zece ani, se descurca de unul singur să facă schimburi cu adulții sau să-și cumpere timbrele rare la care râvnea. A vrut să ne trimită și o fotografie cu clasorul, însă acesta a dispărut fără urmă din biblioteca părinților săi… Chiar ne-am fi dorit să-l vedem. Până una-alta, am scotocit prin cărțile cu Olguța după personajul care colecționează oameni și am dat peste câteva colecții mai puțin obișnuite. :) 

Timbre, muzică și ieșiri cu prietenii

În cărțile cu Olguța am un personaj care colecționează oameni. Și, o să râdeți, chiar am câțiva cunoscuți care fac asta în viața reală: se împrietenesc și încearcă să se înconjoare doar de oameni celebri, oameni care strălucesc într-un domeniu sau care pur și simplu li se par interesanți, pe care îi cultivă și îi frecventează fie fizic, fie online, prin mesaje sau comentarii. M-am tot gândit dacă e sau nu cringe să faci așa ceva. N-am reușit să găsesc un răspuns mulțumitor. 

Cred că în biblioteca părinților mei încă există un clasor* cu timbrele** pe care le colecționam în gimnaziu. Spun „cred” pentru că l-am căutat și nu l-am găsit. Ăsta era unul dintre trendurile din anii ‘80 și mulți copii cumpărau sau făceau schimb de mărci poștale din toată lumea. Acestea aveau diferite valori, în funcție de raritate sau de țara de proveniență, și trebuia să fii un excelent negociator ca să-ți completezi colecția cu piese valoroase și aflate într-o stare perfectă. De multe ori, în timpul vacanțelor sau în weekend, îmi luam colecția și mergeam la magazinul Filatelia, unde se vindeau timbre, și în fața căruia se adunau colecționari pasionați ca mine, de diferite vârste. Faptul că la vârsta de 10 ani mergeam singur și mă întâlneam în centrul orașului cu niște străini, adesea adulți, cu care intram în vorbă ar părea astăzi inacceptabil sau periculos. Însă pe vremea aia părinții nu stăteau după tine să-ți satisfacă poftele și nevoile de moment, așa că cine nu se descurca singur rămânea cu buzele umflate și pierdea toată distracția. 

Legat de pasiunea mea din prezent, era gata să zic că e scrisul, dar acesta ar fi doar o jumătate de adevăr, pentru că în urmă cu câțiva ani am făcut greșeala de a-mi transforma hobbyul în job. Acum, pe lângă plăcerea de a crea povești cu personaje care pleacă în tot felul de aventuri, scrisul mai înseamnă planificare, termene-limită, calcule de marketing și alte lucruri complicate sau obositoare. Practic, m-am trezit că am rămas fără cea mai mare pasiune :D. Așa că trebuie să mă mulțumesc cu cititul și cu ascultatul muzicii, astea fiind hobbyurile de pe locurile următoare. Și pentru că meseria de scriitor, la fel ca cea de traducător, e una solitară, care te obligă să stai toată ziua lipit de scaun și cu ochii în monitor, iar stilul ăsta de viață riscă să te transforme într-un sălbatic, încerc să ies cât de des pot cu prietenii. Nu știu dacă ăsta se poate numi hobby, dar e ceva ce-mi place mult să fac. 

* CLASOR, clasoare, s. n. Obiect (mapă, album, cutie, dulap etc.) special confecționat pentru păstrarea diferitelor lucruri clasate. 

** TIMBRU, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituție special autorizată, care se lipește pe acte oficiale sau pe scrisori.

Copyright (c) 2019 alexbug/Shutterstock

***

Olguța și un bunic de milioane

Tata lucrează pentru o companie multinaţională, unde e un fel de consultant sau aşa ceva, n‑am ştiut niciodată exact cu ce se ocupă. Îl cheamă Dan şi e plecat în străinătate mai tot anul. În timpul liber bate la tobe, face miliarde de fotografii şi se plimbă cu bicicleta. E un tip bine făcut, bărbos ca un căpitan de vas de cursă lungă (dacă descrierile din cărţile cu căpitani de cursă lungă sunt corecte) şi chiar fumează pipă, având o colecţie impresionantă de pipe adunate din toată lumea. 

Din păcate pentru el, mama detestă fumatul. 

***

Frigea un cârnat la o lampă de sudură. 

Ăsta era cel mai deştept om din lumea lui Victor? Eram siderată. (...)

Mi‑a rânjit prietenos. M‑am înfrânat cu greu să nu tresar. Avea cea mai spectaculoasă colecţie de dinţi cariaţi pe care avusesem şansa sau, mai bine zis, neşansa să‑i văd. Nu i‑ar fi stricat o întâlnire cu un dentist. Sau mai multe. Foarte multe. Asta dacă s‑ar fi încumetat cineva să se apropie de el, ceea ce era destul de puţin probabil.  
 

***

Olguța și Operațiunea Jaguarul

Mafioţii cu principii solide erau ultima găselniţă în materie de crimă organizată. 

— Ca să încheiem, eşti o fetiţă inteligentă, iar eu am o slăbiciune pentru oamenii inteligenţi. Pentru că sunt tot mai puţini. Ţi‑o spune cineva care se pricepe la oameni. Sunt atât de puţini, că ar merita păstraţi undeva, să nu dispară de tot. De asta m‑am şi implicat personal. Pe de altă parte, să fii convinsă că nimic nu mă va opri să iau orice măsuri consider de cuviinţă ca să‑mi recuperez banii.

Splendid, aveam șansa de‑a ajunge în colecţia de curiozităţi a unui interlop. Unii colecţionau timbre, alţii viniluri – apoi veneau cei care colecţionau oameni. Nu ştiu de ce mă miram, probabil că ţinea tot de naivitatea mea.